Motivul penrtu care refuz sa iau existentialismul ca o alta moda franceza sau curiozitate istorica este pentru ca cred ca are ceva foarte important sa ne ofere in acest secol.Ma tem ca ne pierdem virtutile reale a trairii pasionante al vietii, in sensul asumarii responsabilitatii pentru cine suntem, abilitatea de a face ceva din tine insuti si a te simti bine.
Existentialismul este numit de multe ori "filozofia disperarii".Dar cred ca adevarul este exact opusul. Sartre a spus odata ca nu a simtit disperarea niciodata in viata.Dar reiese un lucru din lucrarile oamenilor astora, nu e un sens ambiguu al vietii cat un fel de exuberanta ca esti deasupra ei.E ca si cum viata ta e
a ta sa o creezi.
Cu cat vorbesti despre o persoana ca o constructie sociala , tot ce faci este sa deschizi o noua lume a scuzelor.Si cand Sartre vorbeste despre responsabilitate,nu vorbeste depre ceva abstract.Nu vorbeste depre sine sau despre suflet pecum teologii.E ceva foarte concret.Esti tu si cu mine vorbind.
Luand decizii. Facand lucruri si asumandu-si consecintele.S-ar putea sa fie sase miliarde de oameni in lume si continua sa se inmulteasca.
Oricum, ceea ce faci tu conteaza.Conteaza, mai intai, in termeni materiali. Cred ca nu putem sa ne eliminam singuri si sa ne vedem ca victime ale fortelor variate.Este mereu decizia noastra cine suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu