Lucruri de care ne ciocnim frecvent, şi care deşi simple în aparenţă, îşi găsesc destul de greu un răspuns în totalitate satisfăcător.
Psihologii susţin că există şase factori care contribuie la afilierea noastră cu alţi indivizi:
1.Proximitatea – factorul de apropiere.
2.Similaritatea în credinţe, valori şi caracteristici de personalitate.
3.Complementaritatea trebuinţelor.
4.Factorul simpatie sau agreabilitate.
5.Atractivitatea fizică.
6.Reciprocitatea în atracţie.
Proximitatea comportă trei aspecte esenţiale:
- Familiaritatea: dacă ţinem o legătură fizică strânsă cu o persoană, vom încerca să o vedem cât mai des. Aceasta ne face să ne simţim confortabil în prezenţa ei şi să ne familiarizăm cu ea (cu cât ne vedem mai des, cu atât ne placem mai mult).
- Disponibilitatea: când se impune un efort din partea noastră pentru a interacţiona cu cineva, costul social este scăzut. Ceea ce necesită mai mult efort este să menţinem legătura cu o persoană care s-a mutat.
- Aşteptarea ca interacţiunea să continue. Dacă ne aşteptăm să interacţionăm cu o persoană pentru o perioadă extinsă, facem un efort pentru a o plăcea.
Similaritatea: cu cât indivizii au mai multe atitudini în comun, cu atât sunt mai atraşi unul de celălalt. Ne atragem sau ne respingem unii pe alţii în conformitate cu necesităţile eului nostru şi a imaginii despre sine pe care o simţim mai mult sau mai puţin ameninţată de asocierea cu diverşi indivizi.
Complementaritatea trebuinţelor se referă la faptul că oamenii îşi aleg relaţiile astfel încât nevoile bazale să poată fi satisfăcute reciproc. În fazele iniţiale ale unei relaţii doar similaritatea este suficientă pentru susţinerea relaţiei, cu timpul însă complementaritatea devine un al doilea liant între parteneri (spre exemplu, o persoană dominantă are tendinţa să fie atrasă de una supusă şi invers)
Simpatia – ne plac oamenii care sunt plăcuţi (inteligenţi, cu simţul umorului, optimişti, voioşi, bine dispuşi, calmi, înţelegători, evitându-i pe cei irascibili, plini de prejudecăţi, excesiv de autoritari, pesimişti, veşnic deprimaţi, intoleranţi şi neîndurători) (mai simplu de atât nu se poate).
Atractivitatea fizică, sau cum s-ar spune în popor – frumuseţea. Evident aprecierea acesteia variază în funcţie de subiectul care face aprecierea (nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie). Atractivitatea fizică este strâns legată de primele impresii pe care ni le facem despre persoana întâlnită, iar primele evaluări au în totdeaună ca punct de pornire această atractivitate fizică.
Reciprocitatea: îi placem pe cei care ne plac şi îi respingem pe cei care ne resping.
(pentru mai multe detalii puteţi consulta orice manual de psihologie socială; informaţiile din postarea actuală au fost prelucrate după „Psihologie socială” – Tony Malim, Editura Tehnică, ediţia a II-a, Bucureşti, 2003).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu